ROZICA, EXEMPLU DE REABILITARE

https://www.facebook.com/opris.ionicaviorica/posts/2046202735432419

     Zece ani de dormit pe stradă, mai tot timpul în stare de ebrietate, urâcioasă cu oamenii ce nu îi dădeau bani de băut, dar care a acceptat schimbarea și mâna întinsă de noi fără să se gândească prea mult. Ne-a acceptat condițiile, a ascultat de noi, însă întâlnirea noastră cu ea a fost prea târziu. Strada, alcoolul, țigările, frigul și proasta alimentație și-au pus amprenta, Rozica murind de cancer în gât. Un singur lucru am învățat, același ce îl învățăm la fiecare caz, IUBIREA SCHIMBĂ VIEȚI, SALVEAZĂ VIEȚI!!

     ''De ce plâng pentru un om al străzii? De ce mă interesează? De ce mă doare? Mâine se face anul de când am intrat în vorbă cu ea, am găsit-o înghețată pe bancă, resemnată, tristă și da, băută. Dar așa cum am găsit-o, a acceptat să vorbească cu mine și a acceptat ajutorul meu. În decurs de un an, am trecut prin multe împreună, ea, Petrovai Corina și eu.

     S-a lăsat ajutată, s-a lăsat îndrumată și ....fără să vreau a început să facă parte din viață mea.

     De un singur lucru se temea: spitalul. Nu am înțeles de ce refuză orice intervenție, nu am înțeles de ce până când am mers cu ea la biopsie. Plângea să nu plec. Până ieri, când am ajuns în urmă ei la Urgență, când o asistență a întrebat câți ani are iar cineva a zis: e de pe stradă....Am țipat că are 50 de ani, să le arăt că nu e singură, să le arăt că e a noastră. Abia ieri am înțeles de ce se temea Rozica, de ce spunea să nu o las în spital că se teme.

     Abia ieri am înțeles de ce s-a luminat la față când a ieșit de la biopsie, când a văzut că o aștept pe hol, când cu bucurie mi-a spus: "Mami, m-ai așteptat!''           

     Da, pentru ea am fost că o mama, așa îmi spunea.

     Pentru ea au contat gesturile făcute, felul cum vorbeam, poate pentru noi era normalitatea, pentru ea era ceva deosebit. Când a fost internată la Nucet, Oradea, a primit tort de ziua ei de la Corina Petrovai. I-a promis că la 50 de ani îi va da tort. A făcut tot posibilul să ajungă acel tort la ea de ziua ei. Pentru Rozica a contat, și a venit hotărâtă în Sighet să ne facă mândre, așa a crezut că ne răsplătește. Și așa a fost.

     Rozica este exemplu perfect că un OM alcoolic,  poate să fie ajutat, că un OM alcoolic poate să se vindece, că un OM alcoolic are nevoie de o motivație, de un sprijin.

     Dumnezeu să te ierte!!! 

Ce am câștigat? Amintiri plăcute, mulțumire sufletească, sentimentul că am fost de folos cuiva de la care nu pot aștepta nimic în schimb.''